toamna, plictisul dărâmă frunzele din copaci
adună aviatorii morți ai clorofilei
strânge, pe pulpele tale iubito,
penumbra pantalonilor reiați
până mi se încețoșează de frig vederea
și umblu bâjbâind
cu lumânarea speranței
prin odăile evului meu interior
(Lucian Avramescu, din volumul „Bună seara, iubito”)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]