de ce îmi frâng grumazul privind în urma mea
pământul e din ruguri și morții nu mai vin
printre cortine verzi tot n-am să-i pot vedea
frumos cum se-nveșmântă în tristul lor declin

de ce mi-ntorc privirea cînd parcă dinadins
mai deasă crește iarba uitării pe morminte
azurul mă recheamă și eu mă las învins
silit să-mi caut rugul privirii înainte

(Lucian Avramescu, din volumul „Poeme”)