Prea mult amurg, prea multă înserare
Nu-mi plac aceste lucruri care pier
Chiar dacă se îmbracă în mister
Tot noaptea plimbă monștri pe cărare

Aveau copacii coajă și contur
Tu te vedeai venind greu din departe
Și rochia-ți atingea pulpele nalte
Și lumea mi-era toată împrejur

Mai trece-un întuneric peste toate
În el iubim, dormim, murim nițel
Latră al lunii nărăvaș cățel
La carul stelelor trecând pe roate

Dar iată vin, dacă-ar veni mereu,
Dând la o parte de la geamuri norii
Din lungi calești regali coboară zorii
Iar eu mi-nchipui iară că sunt eu

Iar voi, prieteni, falnic curcubeu
Înconjurați frumos sufletul meu
Înlocuindu-l momentan pe Dumnezeu

(Lucian Avramescu, 20 septembrie 2021, Sângeru)