umblă prin mine, doamnă, ca prin odăi
izbește ușile cu genunchii sânilor tăi
dă buzna, rupe, deznoadă, agață
fă-mă giuvaier sau paiață
împinge-mă cu o pleoapă sau cu un șold
cu o geană lungă ca un plop, sau ca un bold
terfelește-mă cu un sărut mătăsos
și pune-mă jos
umblă, prin mine doamnă, cu pași apăsați
ca o herghelie de cai înhămați
dă-mi binețe cu parfumul tău rozmarin
fă-mă garoafă, lăptucă sau crin
lasă-mă vraiște, devastat ca de taifun
orb, cutremurător și păgân
ia-mi, doamnă, pofta de închinare
la sânii tăi ca niște colivii și altare,
umblă, hai, fă prăpăd și stricăciune
mângâie-mă, tăciune

(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare 3”)