Sărută-l pe Decembrie, nu-s gelos,
E albastru, fără zăpezi și fără mister
S-a lăsat devalizat de sărbători
Și nu mai are, pe pământul lui înghețat, cer

Reanimă-l pe Decembrie, muribund,
Încăput pe mâna unor mișei
Ei au populat Olimpul patriei mele
Pretinzându-se Zei

Ocupă-te de Decembrie, iubito,
Doar tu, cu râsul tău generos îl poți reanima
Închide ferestrele frigului și televizorul
Și fă-mă să te văd doar pe tine și nimic altceva

(Lucian Avramescu, 8 decembrie 2018, Sângeru)