Cum să fac să fiu de față
când fericirea, în toiagul ei, umblă pe pământ,
întrebă copilul, bine rânduit în burta mamei sale?
Cum să fac să mă aflu acolo, iubito,
când buzele tale ar trebui să alinte buzele mele
iar eu n-am apucat să mă întorc
din primul război mondial
și din al doilea război mondial
și din abia începutul al treilea război mondial?
Aș vrea, iubito,
cât aș vrea iubito,
să mă nimeresc de față când mă săruți.
(Lucian Avramescu, din volumul „Să strigi femeia pe numele ei de vers”)
