oamenii vorbesc între ei
și aud un zăngănit de arme în cuvintele lor,
oamenii vorbesc între ei
de la un meridian la altul,
de la un continent la altul,
se strigă dintr-o parte în alta a zilei
oamenii se bat pe umeri
de ai crede că sunt prieteni de când lumea
și aud, clar, un zăngănit de arme
sub hainele lor,
oamenii râd unii cu alții
și petrec unii cu alții
în timp ce pun la cale,
urzesc,
întind năvoade, zbilțuri, conspirații,
oamenii vorbesc între ei
ai crede
că o veche prietenie îi leagă
dar eu știu
că zăngănitul de arme din cuvintele lor
nu anunță nimic bun
(Lucian Avramescu, din volumul „Nu cer iertare II”)