În sfânta sărăcie triumfală/ Cinstiți, vă rog, această Catedrală

 

În lumea asta cu păcate multe
Plină de curve în politică, de hoți
Se face în sfârșit ceva durabil
O Catedrală poate pentru toți

Se fac de ani doar vile pentru mahări
Cum Ceaușescu n-a avut vreodată
În marele-i birou stă Dragnea astăzi,
La el acasă-ncape o armată.

Distribuie prietenilor

Banii se duc în ample buzunare
Spitale, școli, n-o să avem oricum
Și nici autostrăzi spre Europa
Poate că spre Siberia vreun drum

De ce n-ar fi acest palat ce duce
Măcar simbolic către Dumnezeu?
Are deasupra aurită cruce
Și e impunător și e și-al meu.

Banii erau furați ocicum, aici
Rămâne acest dom, o Catedrală
Nu-i domul din Milano sau Florența
Dar e un monument de fală.

Se ceartă lumea, unul și-a dat foc
E un prilej pentru ordodoxie
Să se arate cum e ea mereu
Miloasă, strâmbă, dar cu poezie.

Da, scrie unul, n-ați făcut spitale
Rușine, scrie altul, pentru popi,
Biserica azi umblă-n limuzine
Dar dă, cu busuiocu-ades în gropi.

Așa e, dar biserica rămâne,
E mare, cea mai mare dintre toate
Și-arată că-ntre-atâtea mici chilii
Românii pot să pună temelii
Cu banii ce-s furați doar jumătate
Și unei mari construcții ce va fi.

Eu nu mă-nchin, doar rar, lângă altare,
Dacă există Dumnezeu, știu bine
Că poate locui și-n chinovia
Modestă, care e zidită-n mine.

Dar într-o țară care tot dărâmă
Tot ce-a fost zid, nemaiclădind cu fală
Nimic, nimic, doar vile pentru mahări
Parcă dă bine-această Catedrală
În sfânta sărăcie triumfală.

Lucian Avramescu, 25 noiembrie 2018, Sângeru