Înfruptă-te, femeie

 

Ia și tu, femeie, din timpul meu cât poți,
Alege din el strofele scumpe și stofele,
Pune pe tine timpul meu, cât mi-a mai rămas,
Fiindcă am tot cheltuit, cheltuitor de timp am fost,
Cheltuitor sunt și azi, când dau ieftin aziul din mâine
Și poimâinele îl mănânc ca pe un covrig,
Și de ce n-aș face cu tine,
Festinul ăsta care poate fi ultimul
Fiindcă ultimul e mereu întâiul

Ia și tu, femeie, ce mai găsești din timpul meu,
O mărgea, o anafură de cuvânt,
E vremea nucilor de scobit, scobește
Până la miez nuca acestor vorbe
Poate dai de ceva care să-ți fie de folos,
Nu te speria că inima seamănă cu o nucă
Și se sparge iute
Nuca inimii mele
Ca toate nucile de altfel
Împreunate cocleți pe craca unde amândoi cântarăm,
Unde amândoi făcurăm
Nuci mai mici care și ele, care și ele…
Lucian Avramescu, 19 septembrie 2016, Sângeru