Înmormântați-mă în vânt, spuse el

 

Nu vreau în cimitir, spuse el, compozitorul Adrian Enescu,
Rezolvând gospodărește ultima chestiune locativă,
Nu vreau în înghesuiala de morți
Morți stratificați
Morți plânși și morți uitați,
Nu vreau în cimitir, spuse el,
În timp ce din ochi viața i se prelingea ca un surâs

Și atunci ce facem cu tine, întrebară viii,
Și întrebară intrigate notele muzicale
Miresele cu care el a dansat toată viața?

Distribuie prietenilor

Mă faceți cenușă, a zis,
Cenușa devine vânt
Vântul nu se înghesuie, os în os și țurloi în țurloi
Și apoi vântul cântă, vântul cântă, vântul cântă
Ascultați vântul,
Spuse obosit de atâtea explicații prietenul meu
Compozitorul serilor de iubire,
Ascultați vântul
Și înmormântați-mă în vânt
Sicriul lui e mereu alb
Nu obosești să vezi alte priveliști
Ești peste tot și nicăieri
Ca pietrele și ca nisipul și ca notele muzicale
Ascultați vântul, a mai spus el, cu ultima răsuflare,
Iar răsuflarea lui, suită pe aripile vântului, plecă,
Plecă, plecă, plecă…
Lucian Avramescu, 22 august 2016