Ion Marin: Modificarea Constituției sau capacul Cutiei Pandorei

Principala acțiune a guvernului Ponta, ar fi, conform declarațiilor liderului și celor din jurul său, modificarea Constituției. La care se adaugă și regionalizarea țării, care fără modificarea sus-zisă nu se poate face, astfel că ne dumirim asupra unui prim scop privind această operațiune constituțională. Ce ar mai fi atât de urgent în privința schimbării legii fundamentale. Păi, cu siguranță, clarificarea raporturilor dintre președinte și guvern, împiedicarea celui dintâi de a încăleca executivul după cum îi vine la socoteală. Aici desigur este de clarificat o întreagă filosofie privind republica: avem de a face cu una de tip prezidențial, parlamentar sau semi? Ce avem până acum seamănă cu un hibrid original, nici cal nici măgar sau , mai curând, și una și alta.
Întrebarea este dacă modificările ce se au în vedere vor duce la o îmbunătățire a textului constituțional sau măcar la o înlăturare a deficiențelor pentru care s-a pus problema. Răspunsul este diferit pentru fiecare din cei interesați. Cum ar spune domnul Geoană, adept al bancurilor fără perdea, depinde la care capăt al problemei te afli. Dacă ne gândim la avantajele regionalizării, deși nimeni nu le-a formulat vreodată limpede, care implică o modificare prealabilă a Constituției, trebuie să ne gândim că pentru parlamentarii de etnie maghiară este un prilej pe care nu-l pot rata de a cere și a susține autonomia administrativă a ceea ce ei numesc Ținutul Secuiesc. Căruia cei ce mai știu ceva geografie și istorie recentă îi spun Regiunea Mureș Autonomă Maghiară, creație a tătucului Stalin, după modelul său sovietic. În afară de seniorii udemeriști o reacție interesantă vor avea și baronii județeni, ce se văd în postura de a rămâne fără feudele lor mănoase. Dar dincolo de astfel de impedimente, se pune întrebarea dacă la infrastructura precară pe care o are această țară chiar este cazul să se inventeze noi formule care să îndepărteze, la propriu, cetățenii de centrele de decizie până la a le face un calvar din deplasările nolens-volens către stăpânire. O hartă a viitoarei regiuni Dobrogea cuprinde și județele Galați, Brăila și parcă și Buzău și Vrancea, dar nimeni nu-și pune problema că între centrul de la Constanța și județele de peste Dunăre nu există un pod măcar, iar țăranii din munții Buzăului și Vrancei sunt mai aproape de Brașov decât de malul mării. Atunci când insista și dădea termene de urgență pentru regionalizare, Traian Băsescu avea în vedere interesele sale în privința guvernării și majorității parlamentare alături de UDMR. Acum? S-a ajuns la aceeași situație? Dacă-l întrebăm pe consilierul pe probleme juridice al primului ministru, dl Frunda, domnia sa va veni probabil cu aceleași argumente privind unitatea ungurească pe teritoriul românesc. Deocamdată, a răspuns la ce a fost întrebat, referitor la articolul 1, și a făcut-o cât se poate de clar. Conform opiniei sale autorizate, oficiale, putem spune, de consilier juridic al premierului, România nu este stat național și așa stând lucrurile nu ar trebuie să mai fie nici unitar și nici indivizibil, iar limba n-ar trebui să mai fie una singură, cum în mod desuet susține articolul ghinionist nr. 13!
Sunt și alții care abia așteaptă să se întredeschidă Cutia Pandorei. Societatea civilă autorizată, adică aceea grupată în jurul Fundației deschise Soros, are un pachet consistent în privința schimbărilor, cum altfel, pornind de la cele confesionale și ajungând la cele contrafactuale, libertariene, pe care până și ei înde ei le numesc de-a dreptul onirice, în raport cu realitățile românești. Ceea ce nu înseamnă că nu le vor susține până-n pânzele portocalii.
În Parlament vor fi de la început poziții contrare și apoi ostile, inclusiv între partidele actualei coaliții, simplu de înțeles de ce. Mai întâi fiindcă liberalii vor să aibă un președinte puternic, iar pesediștii, nu toți, ba chiar din ce în ce mai puțini, un prim-ministru forțos, aceasta conform algoritmului. Ceea ce înseamnă că liberalii nu numai că nu vor dori să împuțineze prerogativele actuale ale locatarului din Deal, ci chiar vor încerca să le ranforseze. Astfel că discuțiile vor fi interminabile și în pofida celor două treimi pe care le tot invocă Victor Ponta drept cheia succesului a modificării Constituției în doi timpi și trei mișcări, eventual cu atragerea pe ușa din dos a UDMR-ului (fără să ia seama că manevra i-a și tras preșul uselist și mai ales antenist de sub picioare) proiectul nu este cu nimic mai sigur și mai votabil decât cel ventilat și forțat de Băsescu. Mai ales că la un moment dat se va pune problema unor medieri între cele două camere când pragul este de trei pătrimi. Or, pedeliștii și pepedediștii e greu de imaginat că vor intra în combinație, mai ales dacă se va pune problema combaterii traseismului și limitării numărului de mandate, caz în care și guvernamentalii vor inversa bilele, la sigur.
Oricum, parcă spre a fi sigur că niciodată nu va avea bunăvoință din partea lor, premierul a început să-i umilească și să le bage mâinile în buzunar, dându-i afară din hotel și trimițându-i la bloc, ba mai tăindu-le și rația de benzină, conform paradigmei berbecești pe care a pus-o în aplicare atunci când, proaspăt cârlan-șef de târlă în Kisellef 10, a interzis patriarhilor partidului să mai bage mașinile în curtea stabilimentului.
Iată doar câteva motive pentru care legea fundamentală este greu de demolat, fiindcă nu altceva urmăresc cel puțin unii dintre cei interesați în schimbarea ei. Părinții Constituției pot dormi liniștiți și de data aceasta. Au făcut o construcție beton. Capacul Cutiei Pandorei este greu de urnit și dacă a strivit degetele meștere ale lui Băsescu, Ponta și ai lui abia dacă le vor mai putea folosi ca să-și scrie demisiile.