Știu, nu mă cunoști. Dar eu îți știu scrierile și îți savurez arta penelului.Ai tot ce e mai frumos de la ambii părinți și un plus de la unchiul tău faimos ….și mai ai varsta fiului meu cel mic. Varsta la care absența unuia dintre părinți e de o durere sfasietoare.Cuvinte nu exista să lipească la loc părticică ruptă. Poate un anume OM ar fi putut face asta. Acel om ar fi fost TATAL tau. Dar a plecat și a luat cu sine condeiul care picura iubire și încredere și speranță și critica ….A lăsat însă cerneala. Pentru ca tu și mama ta să continuați ceea ce mâna- i obosita și trupul biciuit de boala nu au mai putut.

….Ana Luciana, copil minunat, mi-aș dori ca niciun copil din lume sa nu trăiască ce se întâmplă în jurul tau acum .Dar astea sunt rosturile noastre ale muritorilor,stabilite de undeva de unde tatăl tău va veghea ca tu să crești demnă și înțeleaptă…și mandra de originea ta și de numele pe care îl moștenești.
Condoleanțe ! Dumnezeu să-l odihnească în pace!