Lăsați-i să-și moară moartea cu totul

 

Morții trebuie lăsați în pace până mor de tot,
Spuse expertul în cadavre,
Părul morților crește ca iarba un timp,
O femeie și-a bărbierit seara soțul decedat, adăugă el,
Iar în zori barba crescuse la loc
Iar femeia a murit de spaimă

Moartea nu vine niciodată cu totul
Celulele lucrează singure un timp
Opriți înmormântarea, am strigat, la moartea
Prietenului meu, pictorul Șerfi,
Când, luându-mi rămas bun, i-am strâns mâinile
Iar mâinile care pictaseră atâtea femei mi-au părut calde,
De la nuduri, pesemne, de la nuduri rămăseseră calde
Și înmormântarea a mers mai departe,
Ocolind plânsul meu, ciot în drumul fără sfârșit…

Distribuie prietenilor

Netragici sunt bolovanii, doar,
Câtă nesfârșită viață în moartea lor neplânsă,
Și pietrele, dar piatră e și Câinele din Pompei,
Cine-mi poate garanta că un lătrat n-a rămas încă
Între dinții câinelui acoperit de lavă
Și într-o zi, urletul lui se va auzi în muzeu,
Făcând să leșine duioasele muzeografe?

Morții trebuie lăsați să-și moară moartea cu totul,
Nu mai cotrobăiți prin buzunarele lor,
Nu-i jefuiți fiindcă ei știu și văd și aud
Căpușele umblând peste părul lor care crește
Iar sufletul e și el pe aproape
Lucian Avramescu, 30 august 2016, Sângeru