Singuri murim, dar laolaltă
Nicicând atâta-nghesuială
La ușa morgilor păzite
De gardieni cu măști de gală

Ce facem, cum ieșim din asta?
Iubito, doar tu-mi stai aproape
Am comorbiditatea de-a visa
Și mulți sunt gata să mă-ngroape

Pedeapsă pentru făptuire
De-i bună, rea, ce mai contează
Pe o planetă ce-a ieșit
Din drumul ei și delirează

De vârstnici scapă omenirea
Prea mulți bunici și străbunici
Dar se aude că-s la coadă
Tați tineri, mame și pitici

Se-nșiră pentru ghilotină
Un tragic, uriaș convoi
Râd unii, fără să-și dea seama
Că sunt și ei aici cu noi

E un blestem cu schingiure?
E-un fel de a muri urât?
Căci cei mai mulți se duc în chinuri
Nu împușcați, ci strânși de gât

Nu cred că boala-i inventată
De om fiindcă chiar omul moare
Acela bănuit că-i tartor
Se duce și el ca oricare

Ne-a dat boleșnița azi cerul?
Să fie-n spate Duhul Sfânt?
Eu, mai degrabă cred că vine
Ca un vulcan de sub pământ

În flăcări clocotesc cazane
Cu smoală pentru păcătoși
Iară fochiștii, toți cu coadă
Sunt dracii iadului păroși

Aiurea, zic și eu o vorbă
Noi suntem victimă și gâde
Noi am stricat de tot planeta
Noi, oameni foști, azi paparude
6 noiembrie 2020, Sângeru