Lucian Avramescu: Amenințați de amintiri

0 97

 

Între trupul meu și trupul tău,
Ca o limbă de cristal,
Aerul limpede al camerei de bloc,
Suișul liftului care nu oprește la doi
Decât atunci când în el suntem noi.

Ce tânăr e sânul care aproape s-a lipit
De palma mea care-l așteaptă
Ce repede absoarbe el distanța
Care ne separă

Și totuși, o amenințare există,
Ca o gâză se strecoară între noi amintirile
Eu aș vrea să-ți povestesc
Dar de câte ori n-am plătit
Pentru spovedanii

Ești tânără, dar amintirile te amenință și pe tine,
Ca o dublă oglindă
Taie ele imaginile
Încât amenințarea de a ne striga pe alt nume ar putea ordona – trageți!

E prea târziu să-mi mai aduc aminte, spun,
În timp ce sânii tăi mă iscodesc de aproape

Ești frumoasă, zic, sperând să schimb subiectul
Dar palmele tale îmi caută
Pe piele, cicatricile iubirilor vechi,
Rănile care nu se văd
Otrăvita limbă de șarpe a  neuitării

Amenințați de amintiri
Încercăm să ne iubim ca și când
Ar fi prima oară
Și ce plăcut e să nu-ți aduci aminte
Și ce reconfortant e
Să uiți că etajul doi
A mai făcut parte din viața ta

Iată castanii la geam
Doar ei n-au amintiri de călătorie,
Statornici în țărâna asfaltului bucureștean
Lucian Avramescu, 9 noiembrie 2018, București

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.