Îmbătrâneşte poza mea pe perete
Parcă ar fi portretul lui Dorian Gray
Dar gândul meu urmărește în vis fete
Rătăcind singuratice și triste pe alei

Zorii despică noaptea de ziuă
Eu, indecis, pe linia de orizont a ultimei stele
Mă întreb spre unde să-mi urnesc pasul
Și-n care să locuiesc dintre ele

În noapte aparențele se simt bine
Ziua e searbădă uneori și fără magie
Aș fabrica mai lungi zorii
Chiar dacă nu folosesc nimănui, să-i fac așa, ca să fie

18 decembrie 2020, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]