Pe fața mea arsă, de comete tăiată,
Tu te distingi ca extrasă din vis
Ești frumoasă ca luna, mult prea vag pistruiată,
Partea vizibilă din paradis

Sunt bătrânul și marea, valul nu mă conturbă,
Sunt sătul de de toate și avid mai ales
Să trăiesc netrăitul de la ultima curbă
Unde, din șine, locomotivele ies

Fața mea se arată mai bronzată din toate
Mă privesc – mi se pare – fete cu înțeles
Mă văd oare pe mine, sau pierdută în urmă
Coama mea de războinic, ciuful părului des ?

Sunt bătrânul și marea, epopeea nescrisă,
Bună seara, iubito, bună viață, copii,
Cineva îmi croiește, din lemn vesel de tisă,
O prea strâmtă odaie în care nu voi nimeri

E marea deplină, cum n-a fost vreodată
Sirenele cântă din nai și caval
Iar eu, mult prea tânăr spre a îmbătrâni vreodată
Trăiesc bucuria ultimului val

26 iunie 2019

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]