Lucian Avramescu: Buni zori, prieteni, primăvara/Acestei toamne delirează
Buni zori, prieteni, primăvara
Acestei toamne delirează
Se coafează-n roșu-arinii
Și-n meri gutuile nechează
Ies fetele mușcând din lună
Cu dinții lor frumoși de poză
Se-mbată-n scorburi huhurezii
Iar stelele-și pun bluză roză
Totu-i obositor de-albastru
Nu pariați pe gri, căci pierde
E-o criză de acuarele
Se bat alunii-n cer pe verde
E nuntă-n pomi, e nuntă-n curte
Orice femeie-i azi mireasă
Octombrie, numai pe mine
M-a priponit de stâlp în casă
Așa legat pe jumătate
Prizonier al sorții viu
Am mâinile încătușate
Dar eu cu stâlpul încă scriu
E toamna mea, e toamna voastră
E-n lume toamna tuturor?
Eu strofele ce vă dedic
Le iscălesc cu un cocor
A-nnebunit de struguri via
Visez că torn roș must în oale
De simți aromă de iubire
E că-s zdrobiți duios și-agale
De fete care umblă goale
9 octombrie 2020, Sângeru