Lucian Avramescu: Cameruna, sau povestea unei mame ucigașe sau eroine

 

Acum mai bine de o săptămână, în mica fermă a Muzeului Pietrei, s-a petrecut un eveniment: Cameruna, una din cele șapte căprițe cameruneze, a fătat doi iezi, asemeni ei. Albi, cu un fes negru maroniu pe cap. Aceste frumoase vietăți africane sunt de trei ori mai mici decât caprele noastre autohtone și nu-s crescute pentru muls. Eu le țin spre deliciul copiilor care vizitează muzeul, atenți mai mult la animăluțe decât la pietrele cioplite de străbunii noștri.

Capra mamă i-a lins pe amândoi, iar eu am transmis să fie frecați cu o cârpă obligatoriu curată, zorii când au venit pe lume fiind geroși iar minusculii nou născuți nu au găsit Africa la Sângeru. Au supt amândoi, împinși cu delicatețe spre ugerul cât o cutie de chibrit (chibrite, chibrituri?) de botul mamei. Totul a mers firesc până a doua zi când mama capră n-a mai primit la supt iedul femelă. Cei doi erau pereche. De câte ori se apropia de uger, lovea cu piciorul în pământ ca avertisment, iar dacă micuța insista, o lovea cu coarnele nu în joacă.

Distribuie prietenilor

Nu cumva, am zis eu, deșteapta aia de femeie a șters iada cu o cârpă murdară din cele cu care dă cu motorină? Exclus, a zis soacră-mea, martor.

În țarcul unde separasem capra cu cei doi iezi, mama își încălzea cu respirația preferatul, iar ieduța se ruga ca un pisoi la poartă, nelăsată să se apropie. Straniu. Giorgiana a luat ieduța urgisită în casă și a hrănit-o cu lapte – așa scrie pe sticlă – de la magazin. De unde colostru, de unde…

În a treia dimineață, sperând că mama capră a revenit la gânduri materne, a dus iada unde-i era locul, lângă fratele ei. O secundă de neatenție (uliul tocmai răpea un porumbel voltat) și capra și-a ucis fiica, lovind-o cu coarnele puternic în zid.

Am încercat să dezleg, pasionat fiind de viața lighioanelor care ne înconjoară, tainele acestei crime.
Cameruna a fătat în primăvară, de neleapcă (așa se zice la noi), adică nefiind împlinită ca vârstă pentru treaba asta. Iezii au murit imediat, bricheta ugerului fiind complet stearpă. Acum la a doua fătare, picată cam aiurea, în octombrie, iedul mascul a crescut, face tumbe și, rămas singur, se vede pe el hrana din uger. Ajuns și eu la fața locului pe vitezele moldoveanului, înșet, înșetișor și pi loc, am vrut să verific ceva. Nu m-am înșelat. Doar o țâță are lapte.

Cameruna, cu mintea ei de capră, a decis să sacrifice un ied, altfel puteau pieri amândoi. De ce a ales să păstreze țapul? Fiind singură într-un țarc, a gândit la anii care vin și la șansa perpetuării speciei. La capre nu există păcatul incestului.

Am plecat prima oară fără s-o mângâi, iar capra m-a privit nedumerită, îndepărtîndu-mă șontorog. Am citit undeva că furnicile sunt mai deștepte decât omul. Nimic despre viața interioară a caprelor.