Lucian Avramescu: Ce alegi, scaunul electric sau spânzurătoarea?

Ieri v-am spus, eu care nu țin minte bancurile, dar râd cu plăcere când aud unele bune, unul cu piuneza. Trebuie să aibă și un tâlc, altfel nu-mi consum râsul de pomană.

Cică un oltean și-un ardelean, umblând ei prin Americi, au făcut niște fapte care le-au adus, la decizia fermă a inamovibililor yankei, pedeapsa supremă. Numai că în zori, călăul venit să-i cheme pentru execuție, i-a înștiințat că, în înalta ei generozitate, justiția americană le dă voie să aleagă între scaunul electric și spânzurătoare.

Primul a fost chemat olteanul care a și ieșit iute, fericit, eliberat de pedeapsa supremă printr-o minune. Trecând pe lângă ardelean, fratele lui de isprăvi și condamnare, i-a șoptit la ureche –  ”vezi că scaunul electric e defect”.

Distribuie prietenilor

A fost chemat ardeleanul și întrebat, la rându-i, ce alege. ”No, zice el, păi dacă scaunul electric e defect, spânzurătoarea”.

Sunt multe bancuri cu olteni și ardeleni, scoase bănuiesc de olteni. Ele indică și un profil psihologic din care n-aș zice că șmecherul oltean iese neapărat deasupra cinstitei naivități a ardeleanului. Dar de ardelean râzi la prima strigare.

Mi-am amintit matinal bancul de la o discuție cu regretatul meu prieten, profesorul pensionar, pus mereu pe gâlceavă politică. Pe toți i-aș spânzura în piața publică, a zis el cu năduf.

Pe care toți?

Pe conducători!

Taci frate, zic, că nu mai sântem în Evul Mediu. Pedeapsa cu moartea a fost abolită în lumea civilizată!

Atunci, a zis el, i-aș spânzura de limbă, că prea mint toți și prea au limba ascuțită.

Profesorul nu mai e, iar eu meditez asupra conducătorilor noștri, aleși cu ștampila. Ieri i-am văzut așezându-se în rând într-un fel de prezidiu al pandemiei, fiindcă nu se găsea nimeni în fața lor, în ordine de la stânga la dreapta pe Kelemen Hunor, ardelean din secuime, Ludovic Orban, care are origini tot pe acolo cred, Barna și Cioloș, sigur ardeleni. Pe la mijloc era și premierul, Cîțu, care nu știu ce amprentă regională are.

Îmbrăcați la costum, păreau prea sobri pentru a discuta ceva neimportant, prea zâmbitori pentru a discuta ceva important. Subiectul anunțat public era demiterea ministrului de la Sănătate. Avem un asemenea minister în condițiile în care doctorii și asistentele calificate, cele care nu bagă un aparat de respirat în priză ca pe un reșou de prăjit cartofi, tratează de Corona în Anglia și SUA, iar spitalele sunt din vremea lui Gheorghiu Dej?

Cei cinci decideau dacă să dea afară ministrul fiindcă ministerul era oricum dat afară.
Nu știu ce-au decis, fiindcă tot una era. Dar mi-am amintit bancul cu ardeleanul. Niciunul nu părea ardelean. Oricum niciunul nu părea ardeleanul naiv și bleg de cinstit din banc.
Buni zori, prieteni, și să aveți ziua pe care v-o doriți!