Lucian Avramescu: Cine îmi trage satul de sub picioare?

 

Cine oare, ca pe un preș vechi,
Distribuie prietenilor
Îmi trage satul de sub picioare,
Cine a pus cuvinte nelalocul lor
Acolo unde știutele, desăvârșitele
Luminau înțelesuri,
Iar dor era dor și văzduhul
Văz de mai sus de atingerea duhului vederii?

 

Cine îmi fură odoarele, turla bisericii,
Pașii tăi desculți prin iarba înaltă
Care-a devenit fânul pe care te-am așezat
Cu duioasă încrâncenare
Și flăcările au ars doar
În trupurile noastre,
Lăsând neatinse mirosurile verii?
Cine din auz îmi fură
Veselul susur al apei
Și cine, ca o fantomă, pe acoperișurile care-au fost, aleagă?

 

Una câte una, fetele dispar în cazinouri
De unde revin fără fluturii verzi ai ochilor
Doar pentru a fereca porțile morților părinți.

 

Cine îmi trage de sub tălpi satul,
Și cine despovărează de suflet ulucile
De parcă le-ar durea
Un pic de reavăn al visului?

 

Bibliotecile învățătorilor au ars pe pereți
Iar în sobe
Cărbunii s-au stins și nu mai șoptesc povești
Fiindcă lemnul nu mai e
Nici de crescut în păduri
Nici de scris, pe celuloza lui, poezii.
Lucian Avramescu, 7 decembrie 2018, Sângeru