Lucian Avramescu: Cine mi-e muza? Sigur, Dumneata!

 

Scriu iar o carte, sigur, de iubire
Ning peste mine fulgii ei de nea
Și versurile vin fără vreo caznă
Mi le dictează parcă cineva.

Cui o dedic, cine e andrisanta,
Cui spun, sub iarnă, bună dimineața
Cine îmi tulbură cu-acest adagiu
Zeiță a ninsorilor viața?

Distribuie prietenilor

E ea, desigur, ea, eterna muză,
Sublimă ca un Peleș de ninsori,
E și aici, e și în altă parte,
Ești tu, cea care mă citești în zori

Femeia mi-a fost singura icoană
Femeia mi-a fost unicul descânt
Fără de ea, nevindecată rană
Mi-ar fi accesul liber la cuvânt.

Scriu doamna mea de-aici și de aiurea
Acest răvaș duios ca o zăpadă
Ca un sărut de vers care cumva
Fără să fiu, pe umeri o să-ți cadă

Scriu iar o carte, sigur, de iubire,
Ning peste mine fulgii ei de nea
Și versurile vin fără vreo caznă,
Mi le dictează parcă cineva
Cine mi-e muza? Sigur, Dumneata!
Lucian Avramescu, 19 octombrie 2018, Sângeru