Cine ar fi cel mai potrivit să joace rolul de înger? – m-a întrebat el.

Am răspuns că pot juca cel mult rolul de

Moș Crăciun.

Am barbă și-mi place să fac daruri copiilor.

Îngerii au o mimică specială,

pe care nu o pot imita, m-am scuzat eu.

Cine ar fi cel mai potrivit să joace rolul de înger? –

m-a întrebat încă o dată

și ningea frumos în decembrie,

de  clanța ușii se lipeau degetele

iar eu n-am mai făcut greșeala din copilărie

să pun limba pe minusul ei fără sfârșit.

De ce mi te adresezi mie? –am întrebat.

Întrebările trec pe deasupra celorlalți,

fără să-i atingă!

Poate răspunde altcineva,

a reluat el cu voce încurajatoare.

Tu, femeie, sau poate tu bărbatule vânjos!  Care din voi se încumetă să joace rolul de înger?

Dar îngerul se uita tot spre mine,

cu subînțeles.

Ochii lui clipeau cu șiretenie îngerească,

făcându-mă vulnerabil

iar enervarea mea creștea.

Cu ce ți-am greșit? –  l-am întrebat.

Nu joc roluri,

teatrul mi-e străin,

iar tu, îngere, ai alte treburi în cer.

Ce ți-a cășunat pe mine?

Atunci, ca un regizor,

și-a tras pulpana de înger peste umeri,

ne-a privit pe toți încruntat,

fiindcă și îngerii se încruntă uneori.

Ochii lui sfredeleau, firește, doar inima mea.

Mi s-a părut că ai aripi, mi-a spus,

mi s-a părut că tu ai aripi,

și, pedepsitor, îngerul s-a făcut nevăzut.

E iarnă afară, vremea se strică

și e greu de presupus,

la cât de subțire îi era zborul,

că se va mai întoarce.

Lucian Avramescu, 7 decembrie 2018, Sângeru