Lucian Avramescu: Colindă, colindătorule, şi la ferecatele porţi

 

Vin sărbătorile, cu o nouă ninsoare
Cu belşug mai ales de viscol şi ger
Bradul aşteaptă Moşul în odaia cea mare
Chiar dacă cei mici nu mai cred în mister

Colindă, colindătorule, la casele toate
Cântă cu drag şi la ferecatele porţi
Cântă chiar dacă nimeni nu te ascultă
Iar proprietarii-s doar plecaţi, nu morţi

Va fi şi pentru ei într-o zi o-nviere
Se vor întoarce acasă, dar nu din mormânt
Redescoperind limba română
În care s-au născut şi mai sunt.

Colindă, colindătorule, ţara pustie
Părăsită deopotrivă de părinţi şi copii
Colindă, că va veni ziua-mpăcării,
Iar de vezi mari palate, cu mari sindrofii
Încearcă să intri, nu le ocoli.

În ele poţi găsi gospodari cumsecade
Iar în altele, oameni strâmbi, de nimic
Cei ce conduc ţara asta, colindă-i,
Şi fă-i să te vadă, să te-audă un pic.

Colindă, colindă, colindă-i pe toţi
Colindă-i copile, de Crăciun, şi pe hoţi
În ţara condusă de fanarioţi
Colindă-i, sunt autohtoni, dacă mai poţi

Colindul, se zice, ne face mai buni
Colindul aduce lumină-n nebuni
Chipul tău blând, care cântă la geam
Înfloreşte şi-n asasini, al remuşcărilor ram.
Lucian Avramescu, 18 decembrie 2018, Sângeru

loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.