Lucian Avramescu: De ce nu știu răspunde unui singur de ce?

De ce
Răbdarea se pierde ca fumul caselor
În norii care ies și ei abundenți dintr-o pipă de sus,
De ce speranța doare?

Specialist în de ce-uri, omul caută în caverna lui de lux
Sau in dormitorul de sub șopronul camionului abandonat
Răspunsuri care nu-l mulțumesc niciodată

Meteorologii anunță prima ninsoare
Iar râsul pare trist
Ca o întâmpinare de formă.
Ospeția găsește nepregătită masa cu daruri
Nemăturat e covorul pe care au căzut amintirile
Ca niște firimituri

Sufletul de sticlă pare.
Încercuit de chinuitoarea lui transparență
Așteaptă să fie spart de prima rafală

Adu-mi Doamne înapoi bucuria de ieri
Când copilăria se suia pe troiene

Cine se roagă și cui, fiindcă Dumnezeu s-a retras
În carantina lui cerească?
E prea bătrân să-i mai pese ori lista vulnerabililor
Începe cu El și se teme?

Cum să se teamă?

Se teme
Pentru vrednica ta nesăbuință
Pe care ai adăugat-o, cu de la tine putere, peste ceea ce El ți-a dăruit

Iarna bate cu țurțuri în geam, iar tu reînvață bucuria de a râde
Cu un râs scutit de plâns
Nu-ți pune dinții să râdă fiindcă fără suflet chiar zâmbetul devine rictus

Meteorologii anunță prima ninsoare
Poate că ea este vaccinul
Să ne vaccinăm cu ninsoare
Ninsoarea să fie cât turla bisericii
Acoperind cohortele inamice care omoară bătrâni deocamdată
E, spun doctorii, încălzirea
Apoi va pofti la frageda carne a viselor tinere,
Va desfășa copiii din burta mamelor în final

De ce spui toate aceste grozăvii?
De ce răbdarea se pierde ca fumul caselor?
De ce speranța doare și acolo unde casele se cheamă zgârie nori?
De ce nu știu răspunde unui singur de ce?

29 noiembrie 2020, Sângeru