Lucian Avramescu: De ce privesc copiii noştri-n gol

 

De ce privesc copiii noştri-n gol
Cine le-a învelit ochii spre aștri
Ce i-a decolorat, ce boală cruntă,
De nu mai par nici verzi și nici albaștri?

Ne sfătuiau mari psihologi pe vremuri
Să fim atenți la drogul telefon
Citez ”și-o oră pentru psihic e prea mult”
Atenție la ucigașul ton

Distribuie prietenilor

Ce facem azi, i-am îmbrâncit cu totul
În gura asta sumbră de rechin
Școala on line nu-i școală, ci blestem
Joc de nimic și benevol declin

Închiși cu telefonul în celulă
Sub uși care au ivăre și toc
Descoperit-au mult, chiar jocul morții
Și-ajung să se devore reciproc

Privesc în gol copiii noștri singuri
Unii profesori sunt de împrumut
Cum sunt în lumea asta de miniștri
Destui analfabeți, cu suflet slut

E omenirea un focar de moarte
Au socotit ca milioane două
De vârstnici decedați în pandemie
Dar câți copii prădați de ciuma nouă?

Copiii noștri ce privesc în gol
Constrânși on line la o funestă școală
Sunt pe planeta strâmbă miliarde
Iar neputința noastră li-i fatală

Ce-i de făcut, nu știu, mi-e mintea seacă
Ne frământăm, doi schimnici în chilie
Iar eu donez degeaba zilnic sânge
Pentru un tratament cu poezie

29 ianuarie 2021, Sângeru