Lucian Avramescu, despre cea mai tristă știre a noului an, care are în ea și cea mai emoționantă știre

 

I-am solicitat poetului Lucian Avramescu, director al AMPress, un scurt comentariu legat de începutul noului an. La ce v-ați opri?

-Să nu-mi pui întrebări politice că nu-ți răspund. Abia am apucat să închid repede un interviu cu fosta primăriță a Capitalei pe care o televiziune de casă i-l așternea cu generozitate sub fard.

– Nu vă pun întrebări politice!

– Atunci o să încep cu cea mai tristă știre a lui 2021: Concertul de Anul Nou de la Viena.
A avut loc, ca de obicei, magnific, regal, dumnezeesc în bijuteria aceea de sală care adună în ea gloria muzicală a lumii, dar în fața unor scaune goale. Aici ne-a adus pandemia. Sunt oameni care și-au plătit cu mii de euro sau dolari abonament pe viață spre a fi an de an la acest concert.

-Și care ar fi cea mai frumoasă, optimistă știre?

– Tot Concentul de An Nou de la Viena a ținut în el o surpriză care face să lăcrimeze și o stâncă. În final au răsunat ropote de aplauze. Sunt, cum fac emisiunile de divertisment caraghioase de la noi, conserve de aplauze, care-s puse când decide regizorul? Nu! Erau aplauze ale celor care au urmărit în sistem electronic concertul, cum l-am urmărit și eu la televizor. Aplaudau niște telefoane cu oameni în ele din Milano și Hong Kong, din București și Madrid, din Paris și Koln, din Tokio și Budapesta. Am fost uluit, iar orchestra a trăit cu emoție unică bisul cerut de spectatorii care nu erau pe scaunele din sală, ci risipiți pe planetă, în casele lor, adunați sub cupola magnifică a marii muzici.

Asta e, ziaristo! În fiecare știre rea e uneori una luminoasă. La mulți ani, cititorilor AMPress!

Giorgiana Radu, AMPress