Lucian Avramescu, directorul AMPress, despre învestirea noului Guvern: ”Cam multe 17 perechi de nădragi ministeriali”

La încheierea ceremoniei desfășurate la Cotroceni, în care premierul, vicepremierii și cei 18 miniștri au depus jurământul, i-am cerut, la cald, directorului AMPress, Lucian Avramescu, o opinie:

-N-a fost rău. Începuseră prost, admiratorii liberalismului se simțeau stânjeniți. Apoi a venit acest iureș cu stabilirea miniștrilor, cu audieri în viteză, cu jurământul cu mâna pe Biblie. Aproape militărește. Mă bucur că nu am văzut decât accidental mutre cunoscute. Nu înseamnă neapărat că dacă-s noi sunt și buni. Vom vedea, dar m-am săturat de lipitorile scorojite care au supt banul public trei decenii și ne-au îndesat în râpă.

-Cum ați perceput finalul cu imnul, cu jurămintele, cu semnăturile?

– Nu mă mai emoționează. Numai în ultimii trei-patru ani am văzut circa o sută de jurăminte, zeci de împiedicări într-un text, pași către președintele care stă țeapăn, în timp ce fiecare își verifică nasturii de la haină de parcă ar fi șliț. Cei care rostesc acele cuvinte par absenți la conținutul lor. Unii își fac cruce, alții nu. Cei care o fac o nimeresc aiurea, ceea ce arată că nu s-au închinat demult. Trecând peste ritualul ăsta mistic dar fără misticism, chiar dacă Dumnezeu stă acolo, între coperțile Bibliei, care se petrece mereu, îți spun ce m-a supărat. Am văzut aliniate 17 perechi de nădragi bărbătești și una pereche de pantaloni strâmți, pe un trup subțire, al singurei ministrese. Ce dracu, în țara asta plină de femei deștepte și frumoase, ăștia au făcut un guvern de masculi? Eu am avut mereu mai multă încredere în spiritul femeii, în forța ei de a face bine lucrurile. Dar această unică ministresă, Turcan, care nu-i proastă dar mie nu-mi place de când îi lustruia poșeta Elenei Udrea, a răzbunat femeia româncă.

-Cum a răzbunat-o?

-Formidabil! Prin tocurile pantofilor ei de damă, singurii care au bătut sacadat în drumul spre președinte și îndărăt. Doar ei s-au auzit ritmic, înalt, ca o toacă de mitropolie. Bărbații parcă mergeau în târlici. Am iertat-o pe Turcanca pentru țăcănitul ăla de toace pe marmora Cotrocenilor. N-am auzit niciodată un sunet mai strigător, în numele femeii și mai alarmant pentru politica noastră selectivă.

-În rest?

-În rest, ca mereu, las o lună noului guvern să se așeze, pe treabă sper, apoi îl toc. Presa are întotdeauna motive să critice puterea, fiindcă dacă n-o sorcovești cu nuiaua bine aplicată, moțăie. Am destui colegi, bogați azi, dar cu obrazul bălos, care au lăudat, fără excepție, puterea, indiferent care a fost ea. Dacă fac treburile bine tac, dar nu-i laud. Îi vor lăuda, dacă vor fi, faptele.

-Aveți speranțe?

-Da, am!

Giorgiana Radu, AMPress