Lucian Avramescu: Doar Venus din Milo n-are mâinile murdare

Niciodată religia mângâierii n-a fost mai abrupt insultată. Cu mâinile mângâiem, cu mâinile chemăm pielea catifelată a femeii pe care o iubim. Mâinile au pictat Mona Lisa și tot ele au cioplit marmora din care a ieșit David. Mâinile, lunecând pe clapele pianului din Jelazova Vola, au făcut să răzbată, printre copacii anoști, miracolul Nocturnelor lui Chopin.

Mâinile frământă pâinea în aluat și lutul olarului pe care desenează apoi Cucoșul de Hurezi. Doamna Brâncoveanului, ajunsă în sălbăticia de păduri care împrejmuiau palatul mănăstiresc a întrebat frisonată, noaptea, ce se aude atât de sinistru și femeia care-i veghea somnul i-a spus că-s huhurezii, păsări inofensive de noapte. Hurezi, a zis doamna celor patru copii care aveau să fie scurtați de cap la Istanbul, iar locul așa a rămas, cu numele prescurtat.

În Hurezi, mâinile olarilor – ce păcat că s-a prăpădit artistul Victor Vicșoreanu, cel pe care Paciurea l-a introdus în Uniunea Artiștilor Plastici, arătându-le pictorilor sclifosiți mâinile mari, ca niște blânde rădăcini de copac, ale lui nenea Victor – sunt aripile din care dau îngerii. Un capitol din cartea mea de tinerețe, ”Transplantul de albastru”, când hălăduiam ca ziarist pe Valea Oltului, pe la Arnota și Mănăstirea Dintr-un Lemn, Cozia și Govora, oprindu-mă mereu la olari, e dedicat lui Victor Vicșoreanu, adică mâinilor lui care mângâiau țărâna care gemea de plăcere și se lăsa însămânțată cu cucoșii din fabule.

Distribuie prietenilor

De ce, în lumea asta peste granițele căreia trec batalioanele nevăzute ale virusului, mâinile se fac vinovate pentru decesul igienei planetare? De ce cu degetul înmănușat, doctorimea arată spre mâinile noastre, condamnate, înaintea unei judecăți, la moarte?

Venus din Milo, fără mâini, ar fi făcut coronavirus? Dacă toți ne tăiem mâinile, nu doar cei cu ele murdare de furt, crimă, fărădelege, care nu pot fi spălate cu tot săpunul din lume, renunțând la instrumentele muzicale cu care adunăm florile în buchet, spre a le duce mamei sau femeii iubite, scăpăm de pandemie? De ce mâinile și de ce doar ele? Mâinile neatinse de săpun au trimis acasă din tranșee 120 de doctori înaintea primului asalt? Dar doctorii se spală mereu pe mâini. Pentru ei e ca respirația.

De ce nu-s tălpile vinovate că aduc pandemia, cerul murdar de ceața unei primăveri tomnatice, lupta noastră cu un Dumnezeu pe care l-am micșorat pe soclu și i-am luat împărăția? De ce coronavirusul care omoară progresiv ar sta culcușit în neigienicele noastre mâini care se tot spală, până trecem de piele și de oase, și nu în cutele de izmană neagră ale lui Sarsailă?

Mă gândeam, îndurerat, nu la omenirea care și-a condamnat la ghilotină mâinile, ci la suspendarea mângâierii. Moare deodată toată poezia lumii.