Lucian Avramescu: E seară, ce duios îți spuneam bună seara

 

Acasă în vânt și acasă în iarbă
Acasă în nori şi-ntr-un stup cu albine
Acasă-n proverbe sau în disperare
Dar cel mai acasă e acasă în mine

Acasă numim câteodată apusul
Când raze își plimbă pe câmpiile plate
Acasă eram în căruța cu cal
Și căruța luneca pe patru sori ca pe roate

Distribuie prietenilor

Ce dulce-aromat e cuvântul acasă
L-o fi făcut și pe el Savaot
Cât l-aș pune și eu, rege peste cuvinte
Dar rămas fără vorbe să-l rostesc nu mai pot

Acasă, acasă, acasă, acasă
Rostește-l iubito, pentru mine chiar tu
Cu triplul lui a ca trei geamuri de casă
Prin care viața mea ca o rază trecu

E seară, ce duios îți spuneam bună seara
E ziuă și-ți spun bună seara din nou
Cuplu blând de cuvinte, ca și vorba acasă,
Vin în mine și-n tine cu un dublu ecou

În minte repet renăscutele toate
Vin în mine ca ploaia care cade din cer
Vin și-acum cum veneau, cândva, înainte
Vin cu trenul, același, personal și stingher

Acasă în vânt și acasă în iarbă
Acasă în nori şi-ntr-un stup cu albine
Acasă-n proverbe sau în disperare
Dar cel mai acasă e acasă cu tine

10 noiembrie 2020, Sângeru