S-a nimerit să fiu poetul rebel
Și calm ca o rugăciune
Atașatul metaforic al îngerilor
Un fel de militar fără arme, pot spune

Eu sunt, doamnelor,
Fiindcă vouă mai ales vă vorbesc
Curtezanul virtuților pe care nu le nimeresc
Fiindcă, iertați-mă, nici nu le doresc

Poet al silabelor dezlânate
Scriu tandru, gâfâit, uneori pe coate
Inventând din cuvinte țâțele voastre adevărate
Versuri care, înainte de-a fi scrise,-s uitate

Eu sunt, frumoaselor, acela,
Cosmonautul care
Umblând pe a cometelor căzătoare cărare
Încurc cel mai adesea nacela

Sunt poetul iubind clandestin
Întotdeauna deplin
Frumos ca un avion care cade
Și din el nu mai rămâne niciun supraviețuitor cumsecade
10 mai 2019, București

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]