Fac pârtie, zăpada e pufoasă
A nins azi noapte oblic, fără ger
Parcă desfac o rochie de mireasă
Abrupt, spre neumblatul ei mister

Mi-am prelungit cu o lopată palma
Cum să te aflu alba mea minune
E ca şi cum cu un hârleţ nevolnic
Aş face pârtie-ntr-o rugăciune

Iartă-mă, blândo, doamna mea din cer
Nu mă pricep, din rachia ta de gală
Să te desfac uşor, să nu las urme
Şi-apoi să te desmierd în pielea goală

Fac pârtie prin unica zăpadă
Adevărată a acestei lumi
Doar eu şi ea, miri singuri, luaţi cu acte
Mai înainte de a fi postumi

Fac pârtie, dar parcă sap în mine,
Cum să salvez o ultimă zăpadă
Oprind-o-n cer, acolo, între îngeri,
Să nu apuce sub lopeţi să cadă?

Fac pârtie, mă opintesc în lemnul
Rotund, cum e mânerul de jungher
Trebuie să ies, dar unde, de ce oare,
Stricând  al lumii  îngeresc mister?
11 ianuarie 2019, Sângeru