
Lucian Avramescu: Fără femeie, domnilor jurați, n-ar exista Poezie
Oricât ați arunca în urma pașilor ei
Cu piatra îngâmfării sau cu obuzul geloziei
Ea rămâne Regina inimilor
În catedrale
Îngenunchează cei mai mulți în fața Madonei
Iar aici, unde violența zburdă liberă pe uliți,
Criminalii cad în genunchi
Cerând îndurare
Doar în fața icoanei Maicii Domnului
Degeaba vă dați mari și tari,
Zadarnică mândria voastră,
Virilitatea ca o turlă de castel,
E destul ca pașii ei să mângâie coridoarele
Ca trupul ei să încerce gol valurile,
Ca palma ei să stea o clipă –
Aripă de pasăre rară –
Pe umărul vostru
Că împărățiile îngâmfării se clatină
Și deveniți ce sunteți – vasali ai frumuseții ei
Femeia, căci despre ea cuvântez,
Liber, suit pe acest munte,
A născut, printre fragedele ei pulpe
Universul,
Așa îl îmbia Afrodita pe centaurul Chiron
Într-un text al lui Cesare Pavese
Femeia e puterea de a duce războaie
Cu armura transparentă
A rochiei ei de mătase
Ea, de la începuturi, în peșteri
Și-a apărat puii
În timp ce pe bărbat îl ronțăiau dinozaurii,
Ea a avut mereu înțelepciunea
De a reclădi lumea
Împletind la loc firele-i destrămate
Și ocrotind doar sămânța
Ce-și făcuse culcuș în trupul ei
Fără femeie, domnilor jurați,
N-ar exista Poezie,
Lumea ar trăi orfană
Harfa cuvintelor n-ar cânta
Silabele s-ar rostogoli ca niște bolovani
Și nimeni n-ar fi descoperit
Minunea fără egal a sărutului
Cum ar fi ceea ce voi numiți universul uman
Fără taina sărutului,
Această ninsoare fierbinte vara
Și această ploaie înstelată
Care învinge iernile din cel mai înghețat continent?
Domnilor jurați, nu sunt un bun avocat,
Dar terminați să vă alintați între voi
Fiindcă nu există
Vă jur pe viața sufletului meu
Înlocuitor pentru femeie
Niciodată n-o să puteți fi voi Ea
Aș vrea să vă intre asta bine în cap
În capul vostru clătinat de bărbi asimetrice
Gol adesea ca o tigvă
Din care a evadat aburul vag al înțelepciunii
1 mai 2019, Sângeru