Lucian Avramescu: Hei, poete, sublimul stelei tale-a murit

 

Hei, poete, sublimul stelei tale-a murit
Geaba harnici prieteni te îmbracă-n statuie
Armura ți-o pun, ca pe-o turlă de schit
Și arăți caraghios, prins pe soclu, în cuie

Tu ce-n ani, refuzând, pe tunică medalii
Căci nu pe tine te medalia voia lor hăbăucă
Ai ajuns în câmpie sperietoare de ciori
Sau corb croncănind pe o bătrână ulucă

Distribuie prietenilor

Adio frumusețe, măreție și fală
Adio gălăgioasa mulțimilor reverență
Bolnav, la propriu-ți spectacol de gala
Nu mai arăți a poezie, ci a lugubră absență

Când trece poetul Avramescu pe stradă

Parcă  ia strada în stăpânire

Scria poetul Dan Verona

Pe vremea când înalt eram, suplu și plin de iubire

Absent tu din tine, cine ar fi crezut
Că te stingi într-o zi ca sub vânt o feștilă
Prea obosit sunt să râd, prea obosit sunt să plâng
Și de mine nu-mi arde să-mi fie nici milă

Șapte boli s-au repezit dănțuind deodată
Hora lor nemiloasă, de hetaire și iele
Îmi calcă pe gât, se răzbună, nechează
Să fie vreuna cu care m-am iubit dintre ele?

Hei, poete, sublimul stelei tale-a murit
Geaba harnici prieteni te îmbracă-n statuie
Armura ți-o pun, ca pe-o turlă de schit
Și arăți caraghios, sus pe soclu, în cuie
15 februarie 2020, București