
Lucian Avramescu: Hei, poete, vine potopul lui Noe
Hei, poete, vine potopul lui Noe,
Pământul, pe o rână, varsă vieți, moșii, case cu bani
Și călimara e în pericol să se verse
Iar versurile tale sunt tinere, n-au împlinit încă suta de ani
E a treizecea zi de potop
Pe cer, ca niște cârlani, joacă norii
Sau e război acolo sus, fiindcă tot tună
Și pe Dumnezeu încearcă să-l dea jos
Cu aripile lor războinice, cocorii
Slănina pământului nu se mai taie felii
Porumburile, cândva ca niște versuri în poezie,
S-au încolăcit între ele, put a noroi
De parcă un diabolic bucătar ar încerca o piftie
Hei, poete, vine potopul lui Noe,
Ia-ți pe corabie poeziile care n-au împlinit o sută de ani
Pune-ți alături iubita și butoiul cu vin
Iar în cală, fiindcă se înmulțesc iute, o familie de țigani
7 iunie 2019, Sângeru