Te piși pe tot, prietene de-aiurea,
Tu, inventat de magicul Facebook,
Pune-ți ce nume vrei, dar ești același,
Tragic, lipsit de cele, eunuc.

Zici că sunt bou, că slova îmi e curvă,
Că sunt plătit de-aiurea, când îți spun,
Că-n țara asta tristă, milenară,
Dacă spui adevărul pari nebun.

Am încăput, și eu, și tu, de-o seamă
În malaxorul ăsta, cu trist preț,
Numai că între noi i-o diferență
Tu n-o să fii vreodată îndrăzneț
Ci doar jigodia rujată creț.

Sunt slujitorul, cât mai pot, al slovei
Ce se rostește într-un grai român,
Nu schimb guverne, tu le schimbi cu votul,
N-am emigrat, ci, precum vezi, rămân.

Ai șansa libertății facebookiste,
În ea sunt milioane, oameni buni,
Doar tu, jigodie desăvârșită
Stingi candela sublimă din români.

Nume nu-ți dau, că tu ești pretutindeni,
Pseudonim jegos, te-ai divulgat,
Sigur, mă vor certa prea dragi prieteni,
Dar nu m-abțin să-ți spun, cu-adevărat,
Că ești și vei rămâne-un biet rahat,
Tradus în limba noastră, un căcat!

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]