Mă simt, mai nou, adulmecat de iarbă
Mă paște-un ierbivor de dedesubt
Se-arată ca un cariu în cuvinte
Și alteori ca un clavicul rupt

Îmbătrânesc, m-arată astfel poza.
Dar cel mai dur, mai aprig, cu trist preț
E că deodată, tam nisam, dispare
Portretul meu cel mai ades glumeț

Nu-s demolat de tragedii, mi-e bine
Încă-n sărut cu tânăra-mi iubită
Dar simt un glas ce din neant mă cheamă
Chiar dacă ea de dragoste-mi recită

Poete, nu-ți mai fă în van iluzii
Cu ora se destramă universul
Iară din oasele-ți mai tari ca piatra
Râmâne-va, dacă ai șanse, versul

14 noiembrie 2019, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]