Lucian Avramescu: Nostalgie valahorum

Poporu-acesta prea frumos şi tare
Prin câte rele, Doamne, a trecut
O stea pesemne care-a dispărut
I-a fost mereu lumină și cărare

La capătul acelui ghid ceresc
S-au petrecut atâtea ce-au fost date
Cu vena lui, arc trainic de cetate
Învins-a inamicul pământesc

Rar au luptat prin alte lumi, străine
Un rege le- a promis pământ și-avere
Și-acei oșteni valahi aveau putere
Dormeau pe lutul gol, necerând bine

Distribuie prietenilor

Dar lupta a durat, voiau acasă
Războiul s-a lungit, s-a tot lungit
Și-acei oșteni cu trupul oțelit
Mureau ciudat de-o boală nemiloasă

Un doctor suedez prin trupul lor
A tot umblat să afle de ce pier
Acei bărbați, cu trupul ca de fier
Și-aflat-a, astfel, că mureau de dor

În cartea lui a scris cu pana–i groasă
O boală nenumită-n nici-un forum
I-a zis deci, Nostalgie valahorum
Românii mor astfel de dor de casă

Privesc din casa mea amiezi și stele
Umblat-am eu, în viața mea, hai hui
Dar nicăieri, vă jur, în lume nu-i
Dealuri mai mândre și păduri mai dese

Doar ulițele . Doamne, sunt pustii
Satu-i un amplu cimitir de case
Acoperișurile au scăzut, sunt joase
Și-s întrecute doar de bălării

Stăpânii-s duși, pesemne cineva
I-a vaccinat de dorul greu de casă
A fost doar boala lor cea nemiloasă
Azi, duși prin lume, au scăpat de ea

Ștergeți mari doctori molima aceea
Pe cât de nobilă, pe-atât de tristă
Azi Nostalgie valahorum nu există
Și nu mai e pericol să se ia

23 august 2021, Sângeru