Cuvintele-mi apar ca minereuri din mină
Alteori ca din mocirlă, ca mormolocii ies
Poetul e minerul care sapă, tot sapă
Să scoată pietre convertite-n iubiri mai ales

Hei, ocnașule, nu te mai înveți minte
Pune punct, că de virgule m-am săturat
Unii nu agață atâtea alinturi la gâtul iubitei
Urcă direct, fără mărgelele vorbei, în pat

Ploaia, zic, e precedată de alizee
De viscole care aduc uneori o râvnită furtună
Fulgerele pregătesc și ele
Lunca înierbată care cu norul se îmbrățișează și se cunună

Cum să renunț la cuvinte, am zis,
Iubirea are aripi de egretă
Nu e ceva pe care te sui
Cum se suie un poștaș grăbit pe bicicletă

Taie-mi, Doamne, averea, culorile din curcubeu
Voi inventa altele, cu imaginația mea deloc cuminte
Dar nu mă lăsa, te rog, în soarele arzător al poeziei
Orb și infirm de cuvinte
8 iunie 2019, Sângeru