Lucian Avramescu: O viață de zbateri pentru fiecare firimitură de nimic

 

Din câte mărunţişuri e compusă viaţa
Şi câte zbateri pentru fiecare firimitură de nimic
Un nimic poate ucide
Iar de la trei nimicuri poate începe un război mondial

Înţeleg războaiele iubirii, cum a fost cel din Troia,
Femeia dă un sens luptei
Gladiatorii mor cu surâsul ei cules de pe buze,
Aruncat pe platoșa însângerată, din tribună,
Ca și toreadorul care se lasă străpuns de dor
Deodată cu cornul învingătorului taur

Nu înțeleg rumegușul arțagului zilnic,
Spintecările pentru un loc în față
Când autobuzul plin sortit e să cadă în prăpastie,
Nimicul sângeros,
Tâierea jugularei unuia necunoscut
Dar care ți s-a părut că se uită la tine cu lentila disprețului

Curge în clepsidră un mălai de fapte fără importanță
Pentru care oamenii asudă neîncetat
Și ei uită că viața lor e în clepsidra aceea
Pe care mai devreme sau mai târziu
Sângele o va umple, viața lor
Încetând deodată cu recunoștința urmașilor
23 noiembrie 2020, Sângeru