Anual, România, în întregul ei, nu pe indivizi care au pus nedreptatea în locul dreptății, e amendată la CEDO, abreviere pentru o instanță de rang mai înalt, pentru sentințe eronate. În această industrie și negustorie a dreptății, câte un magistrat calcă pe grumazul adevărului și-l sugrumă. Din eroare, obosit de prea multe judecăți? Poate fi bou un magistrat? Imposibil. Îl sugrumă pe bani, ca un asasin plătit pentru profesionalismul de a ucide cu legea în mână.

Magistrații, din spița biblicului Solomon, sunt inamovibili, invincibili, incoruptibili și, mai ales, imaculați. Cine-i Solomon? Ei asta-i, acum! Cel care, în vechitestamentara lui înțelepciune, ca judecător și rege, judecă o speță ascultând una din părți. Ai dreptate, zice concluziv. Turuie adevărul ei, că de aici vine și mai târziul audiatur altera pars, și cealaltă parte și Solomon zice pe gânduri ”și tu ai dreptate”. Complet năucit, un iudeu care asculta curios cum se face dreptate, îl întrebă pe judecător: ”Mărite, dar cum pot avea dreptate amândoi?” Și Solomon, privindu-l îndelung, rostește aceste vorbe care i-au dat o glorie mai mare decât cea conferită de Vechiul Testament: ”Și tu ai dreptate!”

Trăim niște vremuri în care toți pot fi acuzați de corupție, de la politicianul de primărie până la parlamentar și șeful de stat (e unul care pentru meritul de a vinde flota ca pe zestrea de la mumă-sa a mai fost ales o dată președinte), dar magistrații mai rar sau niciodată nu-s acuzați. Industria judecății înțepenește în poziție de drepți lângă pulpana robei care intimidează. Când zic magistrați, eu mă refer doar la judecători, că procurorii când calcă strâmb mai intră și pe la pârnaie.

Mai zilele trecute, niște imaculați din aceștia în robă, au băgat la sertar, că nu se susține, măcelul din 10 august. Am o prietenă, azi americancă, venită atunci să-și vadă părinții la Ploiești. E ziaristă și a scris și cărți. Fiind protestul Diasporei a mers și ea în Piața Victoriei, cu un nepoțel de mână. Nu i-a fost greu să deslușească ce se punea la cale sub privirea ei. Niște civili treceau printre jandarmii care opreau și musca din zbor, doar pe ei nu, schimbau vorbe și parole, apoi reveneau în mulțime.

Erau depistați în alt loc unde dădeau indicații. Se punea la cale ”lovitura de stat”, învinsă greu cu lacrimogene și pulane de încovoiat spinări, de invincibilii jandarmi. Americanca mea din Ploiești, intuind ce va urma, a plecat negazată cu nepoțelul pe care-l avea în grijă. ”Nu am văzut în viaţa mea., de atât de aproape, cum se scrie și aplică scenariul unei mizerii”, mi-a spus ea plecând spre Americile de unde n-o mai văd venind vreodată. Își va lua părinții acolo, extrăgându-i din ţara unde nimic nu e ce pare a fi.

Tot zilele astea, urmașii lui Solomon au dat liber unei fugare, adusă în țară de poliția mondială (nu că a vrut ea, cum se laudă), să plece unde are chef în lume. Nu să fugă, ci dând autografe cu genunchiul vameșilor, liberă ca păsăricile cerului. Bănetul acestei fătuci din Pleșcoi, care a huzurit în Costa Rica și se duce să facă în Grecia un copil pe care nu-l are în anatomie, e fără număr.

Cineva mi-a arătat la Mamaia un hotel de vreo douăsprezece etaje, pe roșu, cu lucrările întrerupte. E al Elenei Udrea! De unde știi? Știe toată lumea, mi-a zis el. Costă, ochiometric, căteva bune milioane de euro magaoaia, mai mare mult ca hotelul lui Hagi care a muncit cu piciorul pentru a avea bani. Cu ce o fi muncit muierușca asta care torcea, conform unei colege de la Cotroceni, fără pantofi, cu picioarele ghiduș băgate sub ea pe un fotoliu din biroul prezidențial, în timp ce Băsescu rezolva întâlniri de stat, supravegheat galeș? Pe mine nu amorurile mă interesează, ci dovezile multiple că ea aducea cu geamantanul banii în acest palat al hoției. Când nu pleca să-i aducă personal, dădea telefoane la X sau Y sau Z, oameni de afaceri, să vină banii singuri. Vezi că nu mai avem bani de țigări la Cotroceni, Vasilică, dar mai pune și tu ceva în plus, nu te zgârci ca data trecută când ai dat doar trei sute de mii. De dolari sau euro (surse din viespar). Nu se ferea că telefoanele sunt ascultate de SRI. Protectorul și beneficiarul, pe care până acum nu l-a dat în gât, își aranjase securitatea lui, că Petrov se pricepea la de-astea, justiția lui, că toți magistrații importanți aveau dosare, statul lui. Nu cumva ăștia care au iscălit liberul voiaj…

Cum să se teamă de un dosar magistratul incoruptibil? Cum s-o lase să zburde, liberă și cu geamantane de bani după ea, pe o inculpată care are deja o condamnare la ani grei de pârnaie pentru cea mai neînsemnată fărădelege, fiindcă dosarele grele n-au ieșit încă la lumină?

Ce justiție va da în judecată justiția română, doldora de corupți ca și politica?