Lucian Avramescu: Prea mândri de ei, cei cărora ar trebui să le fie rușine

L-am întrebat pe Lucian Avramescu, directorul AMPress, care comenta zilele trecute sub titlul ”Măi hahalerelor!„ atitudinea liderilor politici ”câștigători”, în realitate perdanți la scrutinul pentru Parlament, cum consideră ziua de azi, cea a consultărilor de la Cotroceni.

-Aș vorbi despre îngâmfarea care a contaminat toți acești perdanți. Nu aș începe cu mândria de curcan umflat a lui Ciolacu, cel care a obținut o ”victorie mare”, adică de nițel peste 29 la sută, cu vreo trei procente și ceva peste liberali, ci la mândria de fante de cartier, golănească și știrbă, a lui Ludovic Orban. L-am văzut la Cotroceni în așteptarea președintelui, unde afișa o degajare de argat de casă căruia stăpânul, lăsându-l singur un minut (câte un minut strategic a întârziat Iohannis la fiecare întâlnire), i-a dat cheia de la cămara cu cârnați. Apoi, mândria aceluiași Orban, așteptând să înceapă discuția cu ziariștii unde a explicat că el trebuie să fie musai președinte al Camerei. Nu s-a clintit un mușchi de jenă pe fața lui. De ce să fie președinte? De-aia! Pentru merite! Care-s că nu le văd și nu le simt. Înainte de a vorbi și-a dres degajat o haină pe burtă, a râs sub mască pentru a arăta că e stăpân pe univers, fără să fie rostită vreo glumă în preajmă, a țopăit de pe un picior pe altul crăcănat ca un broscoi mic.
Barna, care e lung ca o barză, și-a întrecut cu mult suirea nasului în vânt. Tot suindu-se pe scara de el însuși inventată și-a tras nădragii pe țurloaie în sus. Contestat în propriul partid, Barna vrea și el Camera Deputaților pe care o știe din auzite fiindcă priceperile lui sunt puține.
Cioloș se uită cu un jind neascuns spre scaunul de premier, cu pofta unuia care e gravid și, de foame, ar înghiți cu totul acel scaun. Vrea premier. Musai, neapărat, că are ”expertiză”. Ce-o fi aia? Poate experiență, dar experiența lui de premier a fost rezumată și a intrat iute la apă.

– Maghiarii?

– Maghiarii au fost mai abili în îngâmfare, pitind-o pentru clipele când râmân doar ei cu ei și râd probabil.

– În concluzie?

– Trupa asta, toată, de la Ciolacu și Orban, trecând spre ceilalți, a arătat că nu a învățat nimic, absolut nimic din scatoalca electorală primită de la un popor plictisit, scârbit și speriat.

– Nimic despre AUR?

– Nimic!

– Se va forma coaliția de centru dreapta?

– Nu știu. Totul e posibil. Cele trei partide care sunt de fapt patru, USR-PLUS fiind încă două felii de bostan nesudate, în loc să vină la Cotroceni cu o singură propunere de premier, pe care președintele o putea agrea sau nu, s-au înființat ca o gașcă în gâlceavă. Păreau nu în cununie, ci direct în divorț, uitând că nu s-au însurat încă. Mi-ar fi plăcut un pic de smerenie, de umilință, de jenă față de lumea asta mâncată zilnic de moarte și neajunsuri.

– Ce impresie v-a lăsat președintele? A acționat cum trebuie? – l-am mai întrebat pe Lucian Avramescu.

– Președintele și-a făcut, ca un manechin, treaba constituțională, cu socotelile lui în cap pe care nu i le ghicește nimeni. Și îngâmfarea lui e nemeritată fiindcă a fost partea cea mai vizibilă a campaniei electorale ratate. Probabil îi mai lasă nițel să se păruiască și desemnează premier pe cine te aștepți mai puțin. Și Iohannis e bolnav.

– Adică?!

– Bolnav de el însuși, ca toți cei care s-au plimbat azi prin televizoarele din casele românilor.

Giorgiana Radu, AMPress