îşi ia multele-i silabe
întunericul în zori
făcând loc discret luminii
acum, ca de-atâtea ori

se retrage-n șerpi și peșteri
poate-n mituri uneori
cântă-n sufletul meu greieri
și se-aud venind cocori

ți se pare, iarnă-i încă
nu-s pe luncă fragi și flori
ai vedenii iar, poete,
noapte-i încă și nu zori

muguri dau din tocul ușii
și din paginile toate
ale cărților ce-s scrise
cu iubiri adevărate

uite, vezi, biblioteca
cenușie era ieri
azi au dat boboci din Shakespeare
și din alți mari condeieri

chiar și eu ce-am scris o carte
cu desăvârșire mut
sunt curtat de primăvară
ca demult, la început

clanța ușii-i o zambilă
o apăs, intră prigori
am vedenii? și ce dacă
primiți fragi colindători
și pe mine cu buni zori?

18 februarie 2021, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]