Hei, Avramescu, s-a plictisit lumea de tine
Sau tu ai obosit să tot umbli prin ea
În talpă, ca pe o medalie, ai cules câte un mărăcine
Iar lumea șchiopătează și din cauza ta

Privește la tot pasul mizeria care mimează
Paradisul, pe Tamisa peturile trec pe sub Palatul Regal
Viermi atomici, dar ce mai contează
Defilează dintr-o parte în alta a lumii în marș triumfal

Eurostatistica o veste bună ne-a dat
Șaizeci la sută din târfe vorbesc pe continent limba română
Dacă Toulous Lautrec mai trăia în bordelul în care era răsfățat
Multe de pe la noi ar fi avut să ne spună

Hei, poetule, amorul doar un pic s-a schilodit
Dune din Sahara plutesc peste București
Iar tu altceva mai bun n-ai găsit
Decât să amuțești

Privești lumea altfel,
Tăcerea te face să pari mai înțelept
Glonțul dragostei îl primești, sublim măcel,
Ca pe o rachetă intercontinentală în piept

Șarpe argintiu, lumina serii
Îmi intră pe sub uși în odaie
Aici unde am schestrat prizonierii
Amintirilor fără mâini și picioare din ultimele războaie
5 martie 2020, Sângeru