Lucian Avramescu : Râde splendid pieptul tău prin cămașă

 

Râde splendid pieptul tău prin cămașă
Sfârcurile gâdilă țesătura de in
Iar eu cu făptura-mi declarat buclucașă
Ca la pește, pe gârlă, fără țoale, m-ațin

Norii bat, norii gem ca buhaii în cer
Își dezbracă țărâna cel din urmă furou
Numai eu, fascinat de trupul tău giuvaier
Încerc din cuvinte să-ți țes bluza din nou

Distribuie prietenilor

Las-o Doamne așa, doar cu vorbe-nvelită
N-o strica cu dichisuri, lasă-i frunza dintâi
Dacă vine o toamnă și curând cade frunza
Ai încredere-n mine, că la loc o s-o pui

Tu ești Eva splendidă, orb păcatul ne cere
Agățat fructul rumen este încă pe ram
Îngerița din tine deveni-va muiere
Iar eu, asta-i soarta, pedepsitul Adam

Mă joc, râde sânul sechestrat sub cămașă
Să-l ajut, sau să-l las în misterul deplin ?
Îi redau libertatea, nu suport viața lașă
Tot în iad ne va trimite pedepsitorul divin
15 iunie 2019, Sângeru