Lucian Avramescu: În fiecare odaie a cordului meu locuia o femeie

Pacient, aflat la subsuoara întâmplării,

Mă las pipăit pe gânduri

Și gândurile, ca niște stridii, stau aliniate

Distribuie prietenilor

În cutia de conserve a scăfârliei mele

 

Gândurile au rămas cuminți la radiografie

Ca niște soldați în pielea goală la recrutare

Pe care o ofițereasă cu mustăți

Îi lovește cu ciocanul în genunchi

 

Radiografiile sunt de mai multe feluri –

Și cele mai amănunțite se fac pe iluzii

În plămâni, doctorii m-au căutat de aer
Și au găsit urme din Calea Lactee,
Apoi, o asistentă cu picioarele lungi
De-i atingeau amigdalele,
M-a cărat la radiografia inimii,
Căutându-mă de auricule și de ventricule,
Dar în fiecare odaie a cordului meu
Locuia o femeie necunoscută

Așa mi-au luat la rând femurul, claviculele,
Că am înțeles că-s mai multe,
Oasele carpiene și metacaripiene,

Mi-au pipăit

Fluierul cu care cânt serenade în trupul tău.

Nimic n-a scăpat neradiografiat

Doctorițele aveau și ele picioare lungi
Care suiau până-n cer
Din astă pricină, urmărindu-le cu privirea,
Ușuram munca orelistului
Care mă găsea mereu cu gura căscată

În plămâni, iubito, doctorii m-au căutat de aer
Și au găsit ceea ce nu se așteptau,
Dar marea surpriză a venit
Abia la electrocardiogramă
Când, citindu-mi în zig zag bătăile inimii,
Au descifrat
Din sistole și diastole,
Lipind chipul de literă al tuturor femeilor care locuiau acolo,
În clar, numele tău