Lucian Avramescu: Regretul iubirilor care n-au murit cu totul
Regretul iubirilor care n-au murit cu totul
Ban de aur căzut din buzunare în tărână
Și cât de adâncă, fără sfârșit se cască prăpastia
Înghițindu-l, ca pe un trup pus în mormânt
Regretul iubirilor
Oftatul rupe plămânii
Nimic mai dureros decât amintirea unei seri sub crengi generoase
Regretul iubirilor care refuză să moară
Nodul în gât se așază când te aștepți mai puțin
Și mulți se întreabă
Când nimeni n-a murit în preajmă
De ce plânsul
Rădăcina lui de unde își trage lacrima sărată?
Regretul iubirilor care se încăpățânează
Să respire în plămânii tăi
Și cum te biciuiesc, cu oftatul lor, amintirile
Fiindcă amintirile întotdeauna oftează
14 decembrie 2019, București