Lucian Avramescu: Revista ”Banchetul” și premierea a tot ce-i castrat de iubirea de țară

0 257

 

Am primit, prin poștă, la Sângeru, noul număr al revistei ”Banchetul”, tipărită pe banii lui Dumitru Velea, poet, dramaturg, filosof și muncită împreună cu un grup de scriitori-redactori neremunerați. Revista apare, prin sforțarea financiară a pensiei scriitorului Velea, la Petroșani. Sus scrie, lângă poza lui Eminescu, ”Cultura e puterea popoarelor”. Pe copertă sunt acum, în acest număr al anului III de apariție, portretele Întregitorilor de nație, Ferdinand și Maria, Rege și Regină, sub coroane care arată demnitatea unei țări care s-a regăsit pe sine. Pe coperta ultimă, a patra, cum zic tipografii, sunt tot Maria și Ferdinand, fără coroană, privindu-se din poză în poză, cu duioasă mâhnire. Jos e un text pe care-l bănuiesc aparținând ctitorului acestei cărți care apare cu sforțare și chin, într-o țară în care banii culturii se duc pe mișmașuri, tâmpenii și chermeze. Citesc: ”Nu avem nevoie de pansamente proaste. Bunicului meu, Ilie Zisu Dumitru, la Mărășești i-a intrat în vintre o schijă de obuz și i s-a oprit în os. Felcerii noștri l-au curățat cu țuică și l-au cusut. După câteva zile piciorul aproape i se înnegrise. A venit un doctor francez. L-a operat, i-a scos schija, a pus țuică și l-a cusut. Alcool nu era. Se lucra pe viu. Și s-a făcut bine. Nu de pansamente avem nevoie, ci de tăietură adâncă și de scos schija morții din om. Asta e Poezia”.
Cine operează la noi acum și cine scoate schija din osul rănit adânc și măcinat al patriei mele? Pe ce mâini ne e dată anatomia sufletească?
Am căutat, în lista de premii ale Uniunii noastre de breaslă, premiile pentru talent și arătură în țărâna culturală care ne mai ține. M-am uitat, în lista cu nume, mereu aceleași, căutând premiul de anahoret și de schimnic devotat credinței în cultura română, meritat de scriitorul Dumitru Velea, pentru revista „Banchetul”. Nu este. Văd bine, pun ochelari din când în când, dar nu l-am găsit. Scriitorul pensionar face, în chilia apartamentului lui de Noica al Petroșanilor, o muncă nerăsplătită decât de bucuria puținilor săi cititori. Statul, care-mi impozitează mie clădirea abandonată a redacției din București, cu 16 milioane de lei vechi pe lună, are altă treabă cu banii mei. Dați-i lui Velea, care în anul Centenarului Unirii, face mai mult pentru cultură și istorie decât toate conferințele voastre spilcuite, castrate de fior și iubire de țară.
Lucian Avramescu

loading...