Lucian Avramescu: Scrisoare, iubitei mele cititoare

 

Cu tine vorbesc,
cea care te pregătești să deschizi filele acestei cărți, plictisită sau încrezătoare ca Albă ca Zăpada.
Mă poți găsi gol, între pagini,
răstignit ca Iisus,
însângerat sau vesel pe cruce.

Sigur, frumoaso,
poți avea surpriza de a mă afla la recepția îngerilor,
dichisit ca un arhiereu ceresc,
sau ca vai de mama silabelor mele…
Mă poți…
De ce-ți spun frumoaso? Fiindcă doar tu
îmi desfaci, cu delicatețe,
nasturii cărții…

Distribuie prietenilor

Între file sunt, precum vezi, ca o rădașcă,
iar tu ai deschis la întâmplare…

Puteai să mă găsești recitând pe scenă,
făcând dragoste între pereții de hârtie,
sau bătut măr,
sub masa cârciumii de cartier,
unde am curtat, imprudent, favorita patronului

Pe tine te anunț, cititoareo,
neștiuta mea iubită,
fii prudentă și desfă-mă, pagină cu pagină, încet.

Îți pot sări cu lupul cuvintelor în față,
te pot viola cu ferocitate,
de mine, greu ca arhanghelii,
sau ușor ca un fluture,
nu te vei descotorosi cu una cu două

Sigur, stăm pe pagini separate,
dar nu-s abrupte capitolele dintre noi.
Dacă m-ai deschis, facem parte din același roman.

Umblă prin mine cu încredere,
cuvintele mele îți mângâie genunchii,
ochii mei te văd,
ochii mei te mângâie, oriunde ai fi…
Lucian Avramescu, 8 decembrie 2018, Sângeru