Lucian Avramescu: Sufletul mi-e întreg și încă ochesc bine
Nu vă bucurați, scrisul meu nu poartă proteze
Doar vocea cu care-mi chem vietățile s-a peticit un pic
Sufletul mi-e întreg și încă ochesc bine
În cel care e adevărului inamic
Sufletul nu se consumă, vă jur, pe nimicuri
Îmi iubesc patria, planeta încă vie pământ
Și sunt îndrăgostit ca de o iubită nicicând trădată
De limba română în care m-am născut și-n care-am rostit întâiul cuvânt
Știu, îmi cântă prohodul destui împiedicați în peniță,
Politicieni ai puterii îmi tot bagă scrisul la închisoare
De treizeci de ani sunt zilnic în opoziție
Și nicio funcție nu m-a cumpărat, oricât ar fi fost de mare
E toamnă, prieteni, frunzele sunt încă pe ram
Gutuii-s niște preoți frumoși chiar dacă anul ăsta n-au rodit
Iar eu, ca și voi, îmi plimb de mână sufletul
Fericit când răsare soarele și fascinat când e gata de asfințit
18 septembrie 2019, Sângeru